Definita cuvantului condică
cóndică (cóndici), s. f. – 1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu condică
STRATÍSFERĂ s. f. pătură de roci sedimentare de la suprafața litosferei. (< strati- + -sferă2) Vezi definitia »
FRANZELÚȚĂ, franzeluțe, s. f. Diminutiv al lui franzelă. ♦ Chiflă. – Franzelă + suf. -uță. Vezi definitia »
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță. Vezi definitia »
COALESCÉNȚĂ s. f. (Chim.) Contopirea picăturilor dintr-o emulsie sau a granulelor dintr-o suspensie în picături sau particule mai mari. [Pr.: co-a-] – Din fr. coalescence. Vezi definitia »
CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci2 + suf. -tură. Vezi definitia »