Definita cuvantului condur
condúr (condúri), s. m. – 1. Pantof, escarpen. – 2. (Banat) Zestre. – 3. Plantă (Tropaeolum maius). – Mr. cundură, megl. condur. Tc. kondura, kundura (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), și tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz. Z., II, 303, îl deriva de la ϰόντουρος „fără coadă”, ϰοντός „scurt” (cf. condac), dar care ar putea fi și o deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Der. conduragiu, s. m. (pantofar), din tc. konduraci; condurat, s. m. (pantofar); încondura, vb. (a se încălța cu pantofi) care nu trebuie confundat cu încondura (a face curte). Graur, BL, V, 59, crede că condrățel, s. m. (păduche) este o reducere de la condurățel; însă semantismul nu este clar (după DAR, este cuvînt legat de condran, s. m. „larvă de bondar”, și cu mag. kondor „încrețit”). Probabil este cuvînt identic cu cotroței, s. m. pl. (Bucov., paste făinoase).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu condur
(jur.)- despre plată – care se face la domiciliul debitorului Vezi definitia »
pur (púră), adj. – Curat, clar. Fr. pur. – Der. (din fr.) impur, adj.; puritate, s. f.; impuritate, sf.; purifica, vb.; purificator, adj.; purism, s. n.; purist, s. m. Vezi definitia »
DELEÁTUR s. n. Nume dat semnului de corectură tipografică prin care se indică suprimarea unei litere, a unui grup de litere etc. [Pr.: -le-a-] – Cuv. lat. Vezi definitia »
DIMPREJÚR adv., adj. invar. – Din jur, din vecinătate. – De4 + împrejur. Vezi definitia »
OXIÚR s.m. (Zool.) Vierme parazit care trăiește în intestinul omului și al unor animale. [Pron. -xi-ur. / < fr. oxyure]. Vezi definitia »