Definita cuvantului sursă
SÚRSĂ s.f. 1. Loc unde se găsește și de unde se poate procura un lucru din belșug. ♦ Sursă de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor. ♦ Loc unde se produce o formă de energie. 2. (Fig.) Izvor, origine, obârșie. [< fr. source].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sursă
căpútă (căpúte), s. f. – 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incertă. Este clară legătura sa cu sl. kopyto (› rom. copită); sl. kopytĭce „tip de încălțăminte”, dar nu este clară calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. këputsë (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 îl derivă cu mică probabilitate, din tc. papuç (Berneker 484). Der. căputa, vb. (a pune căpute noi); căputar, s. m. (cizmar); căputătură, s. f. (pantofi vechi; pantofi în general); încăputa, vb. (a căputa; a repara). Vezi definitia »
MICROUZÍNĂ s.f. Uzină de proporții reduse. [Et. incertă]. Vezi definitia »
LIÉRNĂ s.f. (Constr.) Piesă de lemn sau bară metalică servind ca element de legătură; nervură de piatră la cheia arcelor. [< fr. lierne]. Vezi definitia »
ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Din alună + suf. -ică. Vezi definitia »
zoánă (-ne), s. f. – Ciuruială, tărîțe mari. Sb., slov., ceh. zona (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »