SELÉNIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selénium s. n.] – Din fr. sélénium. Vezi definitia »

sălciníu adj. m. (reg.; în sintagma) măr sălciniu = varietate de măr cu fructele asemănătoare merelor pădurețe; (substantivat) fructul acestui fel de măr. Vezi definitia »

PANARÍCIU s.n. v. panarițiu. Vezi definitia »

PARODÓNȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium]. Vezi definitia »

CÁSIU s.n. Rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele joase ale traseului. [Pron. -siu. / < fr. casis]. Vezi definitia »