íie (-íi), s. f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie. Vezi definitia »

fiștigoáie s.f. (reg.) 1. fluier din nuia de salcie; fofează, drigană, flișcoaie, țicnal. 2. băț mic. Vezi definitia »

COTÁȚIE s.f. 1. Cotare. 2. (Fin.) Cursul schimbului într-o anumită zi pe o anumită piață. [Gen. -iei, var. cotațiune s.f. / cf. it. quotazione, fr. cotation]. Vezi definitia »

MILOSẤRDIE, milosârdii, s. f. (Înv.) Milă¹, îndurare. – Din sl. milosrŭdije. Vezi definitia »

GALIMAȚÍE s.f. v. galimatias. Vezi definitia »