bleót (bleoátă), adj. – Tont, tîmp. Creație expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puțin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără șir) se folosește în Mold., și corespunde lui a blociori, în Trans. și lui a bloșticăi, în Mold.; blotocăreală, s. f. (vorbire de neînțeles); blotor, s. m. (prost). Vezi definitia »

ANTIZGÓMOT adj. invar. (Rar) Antifonic² – Anti- + zgomot. Vezi definitia »

DICRÓT, -Ă adj. (despre puls) care prezintă dicrotism. (< fr. dicrote) Vezi definitia »

EUCARIÓT, -Ă adj., s. m. (celulă, organism) cu un nucleu bine diferențiat. (< engl. eucaryote) Vezi definitia »

atót- Dat. (înv.) al adj. pron. tot. Intră ca element de compunere într-o serie de termeni care indică atribute ale lui Dumnezeu, ale naturii sau ale altor entelehii; numai în mod umoristic se poate aplica persoanelor. Corespunde lat. omni-, sp. todo-. Cel de al doilea element poate fi puternic, răbdător, știutor, văzător etc. Vezi definitia »