Definita cuvantului continuu
contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu continuu
INÓCUU, -UĂ adj. (Liv.) Care nu produce nici o vătămare; nevătămător, inofensiv. ♦ (Fig.) Nevinovat, sărac cu duhul, slab de înger și de minte. [Pron. -cu-u, pl. -ui, -ue. / cf. it. innocuo, lat. innocuus < in – negativ, nocuus – nociv]. Vezi definitia »
AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus. Vezi definitia »
PROMÍSCUU, -UĂ adj. cu caracter de promiscuitate. (< lat. promiscuus, fr. promiscue) Vezi definitia »
INGÉNUU, -Ă adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (În teatru) Rol care prezintă o tânără fată naivă; (p. ext.) persoană ingenuă. [Pron. -nu-u. / < fr. ingénu, it. ingenuo, lat. ingenuus]. Vezi definitia »
ASÍDUU, -UĂ, asidui, -ue, adj. Stăruitor, sârguincios, zelos. – Fr. assidu (lat. lit. assiduus). Vezi definitia »