Definita cuvantului continuu
contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu continuu
INÓCUU, -UĂ adj. (Liv.) Care nu produce nici o vătămare; nevătămător, inofensiv. ♦ (Fig.) Nevinovat, sărac cu duhul, slab de înger și de minte. [Pron. -cu-u, pl. -ui, -ue. / cf. it. innocuo, lat. innocuus < in – negativ, nocuus – nociv]. Vezi definitia »
UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique. Vezi definitia »
AMBÍGUU, -UĂ, ambigui, -ue, adj. (Livr.; despre cuvinte, enunțuri etc.) Echivoc, neclar. – Din lat. ambiguus. Vezi definitia »
REZÍDUU s. n. 1. deșeu care rămâne în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. 2. materie care se depune pe pereții recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. (< fr. résidu, lat. residuum) Vezi definitia »
MELIFLÚU, -Ă adj. (Liv.; despre stil) Curgător și armonios. ♦ (Peior.) Fad, dulceag. [< fr. melliflue]. Vezi definitia »