bótă (bóte), s. f. – Băț, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. botaș, s. m. (hăitaș); botcă, s. f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s. n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, și cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s. f. (inflorescență). Vezi definitia »

plenchíță s.f. (reg.) bucată de carne cu pieliță, care nu se poate mânca. Vezi definitia »

NEUROLIMFOMATÓZĂ s.f. Boală rară, de origine nedeterminată, care se manifestă prin paralizia extremităților și slăbirea de volum a mușchilor striați. ♦ Leucoza găinilor. [< fr. neurolymphomatose]. Vezi definitia »

carată, carate s. f. (intl.) unitate de măsură (lună, an) pentru durata unei condamnări penale. Vezi definitia »

părătúră s.f. (reg.; în expr.) părătură de bine = bună dispoziție, bucurie, fericire. Vezi definitia »