TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac. Vezi definitia »

BRICABRÁC, bricabracuri, s. n. (Franțuzism) Magazin de vechituri; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. – Din fr. bric-à-brac. Vezi definitia »

mac interj. – Imită glasul ratei. Creație expresivă. – Der. măcăi, vb. (despre rațe, a face mac, mac); măcăit, s. n. (acțiunea de a măcăi); măcăială, s. f. Cf. mec, interj. (imită glasul caprei), der. mecăi, vb. (a behăi), cu var. mehăi, cf. sl. mekati, germ. meckern. Vezi definitia »

ARÁC, araci, s. m. Par lung care servește la susținerea viței de vie și a altor plante agățătoare. [Var.: harác, harág s. m.] – Din ngr. haráki. Vezi definitia »

turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol. Vezi definitia »