SIF s.n. Creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. [< fr. sif < cuv. arab]. Vezi definitia »

REVÍF s. n. perioadă a mareei între apa liniștită și cea în creștere. (< fr. revif) Vezi definitia »

PONTÍF, pontifi, s. m. (În Roma antică) Preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; p. ext. grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ Șeful suprem al Bisericii catolice; papă. ♦ Fig. (adesea ir.) Persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu. – Din fr. pontife. Vezi definitia »

SCHIF s.n. 1. Ambarcație cu vele, rame sau motor de dimensiuni mici, cu fundul plat și pescaj redus, cu proră ascuțită și pupa dreaptă, folosit pentru pescuit sau pentru sport, la cursele de viteză și de agrement. 2. Sport practicat cu astfel de ambarcații. [< fr., engl. skiff]. Vezi definitia »

HIPOGRÍF s. m. animal fabulos, jumătate cal și jumătate grifon (1). (< fr. hippogriffe) Vezi definitia »