descărcá (descárc, descărcát), vb. – 1. A da jos sau a ușura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăți, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar. – Der. descărcat, s. n. (descărcare); descărcător, s. n. (dispozitiv de descărcare); descărcătură, s. f. (descărcare). Vezi definitia »

AMPLIFICÁ vb. I 1. tr., refl. A (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) lărgi, a da sau a căpăta amploare. ♦ A forma o fracție de aceeași valoare cu fracția dată prin înmulțirea numărătorului și a numitorului cu același număr. 2. tr. A intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice). [P.i. amplific, 3, 6 -că. [< lat. amplificare – a mări, cf. it. amplificare, fr. amplifier]. Vezi definitia »

DEDICÁ, dedíc, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. Tranz. și refl. A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. – Din lat. dedicare, fr. dédier. Vezi definitia »

Românica s. pr. (dim., iron.) România. Vezi definitia »

ÎNDOCÁ, îndochez, vb. I. Tranz. A efectua operațiile de ridicare a unei nave pe un doc plutitor. [Var.: andocá vb. I] – Din germ. eindocken. Vezi definitia »