CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre) Vezi definitia »

ÁCRU², -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus. Vezi definitia »

AGÉSTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre. Vezi definitia »

RADIOCURENTOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea vitezei curenților marini și pentru transmiterea datelor prin radio. [< radio- + curentometru]. Vezi definitia »

GALVANOMÉTRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se constată prezența și se măsoară intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanomètre. Vezi definitia »