Definita cuvantului copcă
cópcă (-ci), s. f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s. m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s. n. (altoire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu copcă
filimícă (-ci), s. f. – Gălbenele (Calendula officinalis). Origine necunoscută. Pare cuvînt identic cu hilimoacă, s. f. (plantă, Iuniperus nana). Ar putea fi deformare de la firimică, dim. de la fărîmă alterat de încrucișarea cu fir, ca firimiță. Vezi definitia »
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă. Vezi definitia »
DIATÓNICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus. Vezi definitia »
AMIDÍNĂ s.f. Varietate de dextrină obținută din amidon, întrebuințată ca apret. [< fr. amidine] Vezi definitia »
DOCÉNȚĂ, docențe, s. f. Titlul, gradul sau funcția de docent; examen pentru obținerea acestui titlu sau grad. – Docent + suf. -ență. Vezi definitia »