Definita cuvantului talie
TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subțire a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălțime. ♦ (Fig.) Mărime, importanță, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu talie
ERITROPLAZÍE s. f. dermatoză pe mucoase, sub formă de pete roșii, lucitoare, nedureroase, care se transformă de obicei într-un epiteliom. (< fr. érythroplasie) Vezi definitia »
DICROMATOPSÍE s. f. defect al ochiului care nu poate distinge decât două din cele trei culori fundamentale: roșu, galben și albastru. (< fr. dichromatopsie) Vezi definitia »
CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia) Vezi definitia »
INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio. Vezi definitia »
DEJÉCȚIE s. f. 1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio) Vezi definitia »