LETRÍSM s. n. mișcare literară formalistă din Franța, care consideră că poezia s-ar defini exclusiv prin expresivitatea literelor, îmbinate eufonic, arbitrar. (< fr. lettrisme) Vezi definitia »

MESIANÍSM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. (< fr. messianisme) Vezi definitia »

COSMOPOLITÍSM s. n. 1. Concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”. ♦ Concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei. 2. (Ieșit din uz) Admirație manifestată față de tot ce era străin. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 2) rus. kozmopolitizm. Vezi definitia »

MITACÍSM s.n. (Lit.) Aliterație constând în repetarea sunetului m. [Cf. fr. mytacisme, lat. mytacismus]. Vezi definitia »

GESTALTÍSM s. n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme Vezi definitia »