SUBRÁMURĂ, subramuri, s. f. Sector de activitate subordonat unei ramuri (2). – Sub¹- + ramură. Vezi definitia »

TÚRĂ¹ s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour) Vezi definitia »

BÎRNĂ (‹ sl.) s. f. 1. Grindă de lemn, obținută de obicei prin cioplirea cu barda a unui trunchi de arbore. 2. Unealtă pentru restabilirea secțiunii circulare a unor burlane ovalizate la sonde. 3. Aparat de gimnastică format dintr-o grindă de lemn lungă de 5 m și lată de 10 cm, dispusă orizontal la 1,20 m deasupra solului și pe care se fac exerciții de echilibru. Vezi definitia »

FALÉZĂ s. f. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine. ◊ fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise) Vezi definitia »

ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. – Zgârci² + suf. -tură. Vezi definitia »