CENTROZOM (‹ fr. {i}; {s} gr. kentron „centru” + soma „corp”) s. m. (CITOL.) Formațiune citoplasmatică, sferică sau ovală, în centrul căreia se află centriolii, situată, de obicei, în imediata apropierea a nucleului și aparatului Golgi; centrosferă (2). Vezi definitia »

HEMATÓM, hematoame, s. n. Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, provocată de ruperea spontană sau traumatică a vaselor sangvine. – Din fr. hématome. Vezi definitia »

GRANULÓM s. n. mic nodul cauzat de o inflamație cronică specifică (sifilis, tuberculoză etc.). (< fr. granulome) Vezi definitia »

PLASMOCITÓM s. n. mielom în care predomină plasmocitele. (< fr. plasmocytome) Vezi definitia »

SIMPTÓM s. n. 1. tulburare organică, manifestare care indică prezența unei boli, la stabilirea diagnosticului. 2. (fig.) semn, indiciu al unei stări anormale, individuale sau sociale. (< fr. symptôme) Vezi definitia »