CUMULÁRD, -Ă s. m. f. deținător al mai multor funcții, atribuții, salarii. (< fr. cumulard) Vezi definitia »

CORD¹ s.n. Inimă. [< lat. cor]. Vezi definitia »

Cafard, tristete, silã, dezgust. Nici nu m-am însãnãtosit eu ca lumea, si s-a îmbolnãvit Mama. Lipsa servitoarei o simt mai apãsãtoare ca oricînd. Vreme de toamnã, întunecoasã, umedã. N-am bani. îmi mai rãmîne l 000 de lei — si pe urmã? Cu ce voi plãti chiria de Crãciun? Cu ce voi duce cheltuielile casei pînã atunci? Nici o perspectivã, nici o asteptare, nici o sperantã. As vrea sã dorm, sã mor, sã uit. acest cuvant nu are o definitie – l-am gasit in jurnalul lui Mihail Sebastian de mai multe ori. multumesc! Vezi definitia »

gard (gárduri), s. n. – 1. Construcție care împrejmuiește o curte. – 2. Împletitură care împrejmuiește o proprietate. – 3. (Rar, Trans.) Grădină, livadă. – Mr. gardu, megl. gard. Sl. gradŭ „perete; livadă” (Miklosich, Lexicon, 141; Cihac, II, 115; Conev 79), cf. alb. garth (Philippide, II, 712 și DAR par a prefera o der. directă din alb.). Ca baltă și daltă der. din sl. ridică o problemă fonetică greu de explicat: s-a încercat rezolvarea acestei dificultăți presupunîndu-se că împrumutul rom. este anterior metatezei lichidelor sl., deci, că termenul sl. trebuia să fie *gardŭ. Perfecta identitate semantică, precum și corespondența exactă cu ceilalți der. din sl. (cf. grădină, grajd, îngrădi, ogradă), nu lasă nici o îndoială în legătură cu v. germ. gards „casă”, dar este puțin probabil. Rosetti, II, 116 și Rosetti, BL, XIV, 115, neagă numai posibilitatea der. din sl. Der. gardagiu, s. m. (pescar care folosește în loc de plasă o împletitură de răchită); gărdui, vb. (a împrejmui cu gard); gărdurăriță, s. f. (pasăre nedeterminată); gărdurărit, s. n. (impozit special plătit de locuitorii din județele Saac (marelui armaș) și Rîmnicul-Sărat (celui de al doilea spătar), pe băuturile vîndute și pe porci; amendă plătită de aceștia pe animalele care intrau în vie). Din rom. provine sb. garda (Miklosich, Etym. Wb., 76; Petrovici, Dacor., X, 93) ca și rut. gard „dig, stăvilar” (Candrea, Elemente, 402). Coresi folosește grădiș, s. n. (împletitură, gard), cu fonetismul din sl. Vezi definitia »

HAZÁRD s.n. Soartă, destin. ♦ Întâmplare. ◊ Joc de hazard = joc de noroc. [Pl. -duri, -de. / < fr. hasard]. Vezi definitia »