RADIÁL, -Ă I. adj. care pleacă dintr-un centru ca niște raze; radiar, radiat. II. adj., s. m. (mușchi) al radiusului. (< fr., germ. radial) Vezi definitia »

INTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpărțit, complet. ◊ Făină integrală = făină obținută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grișul și făina albă. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferențial, care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg]. Vezi definitia »

NUPȚIÁL, -Ă, nupțiali, -e, adj. Privitor la nuntă, de nuntă; nuntitor, nunțial. ♦ (Despre oameni) Care se referă la perioada împerecherii, de împerechere. [Pr.: -ți-al] – Din fr. nuptial, lat. nuptialis. Vezi definitia »

STERNÁL, -Ă adj. al sternului. (< fr. sternal) Vezi definitia »

RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ◊ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal. Vezi definitia »