MEITNERIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 109, produs în mod artificial. [Pr.: maitnériu – Sb.: Mt] (cf. engl. meitnerium < n. pr. Lise Meitner; 1992) [MW] Vezi definitia »

PRIMÓRDIU s. n. (biol.) primul stadiu în dezvoltarea unui organ. (< lat., fr. primordium) Vezi definitia »

GHIÓȘIU s.n. Ornament gravat în linii întretăiate, drepte sau ondulate, folosit în bijuterie. [< fr. guillochis]. Vezi definitia »

FILOPÓDIU s. n. 1. pețiolul frunzei. 2. tulpină falsă rezultată din sudarea tecilor frunzelor. (< lat. phyllopodium, fr. phyllopode) Vezi definitia »

ACTÍNIU s. n. Element radioactiv preparat din minereurile din care s-a extras radiul. – Fr. actinium (< gr.). Vezi definitia »