BUTERÓLĂ, buterole, s. f. Instrument folosit pentru turtirea capului liber al niturilor; căpuitor. – Din fr. bouterolle. Vezi definitia »

BÁRDĂ, bărzi, s. f. Un fel de secure cu tăișul lat și coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului, altădată și ca armă de luptă. ◊ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună = a fi nesocotit. Cioplit din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Magh. bárd. Vezi definitia »

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba. Vezi definitia »

cotấrjă (cotérjă) s.f. sg. (reg.) 1. cuvânt cu care se alungă caprele. 2. cuvânt de batjocură pentru caii slabi, ogârjiți. 3. nume de batjocură dat copiilor slabi și neastâmpărați. Vezi definitia »

sticlă s. f. sg. (tox.) metamfetamină. Vezi definitia »