Definita cuvantului corită
corítă (coríte), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu corită
șopoteálă, șopotéli, s.f. (reg.) clevetire. Vezi definitia »
UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -ință. Vezi definitia »
VREMUIÁLĂ, vremuieli, s. f. (Pop.) Vreme rea. – Vremui + suf. -eală. Vezi definitia »
puhăgiálă s.f. (reg.) vână aflată în partea inferioară a burții calului. Vezi definitia »
MONODRÁMĂ s.f. (Rar) Dramă în care joacă un singur personaj. [< germ. Monodrama, it. monodramma, cf. gr. monos – unic, drama – acțiune]. Vezi definitia »