Definita cuvantului tehnică
TÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tehnică
DORJÍNCĂ, dorjinci, s. f. (Reg.) Hat. – Ucr. dorožen'ka. Vezi definitia »
STALAGMÍTĂ s.f. Formație calcaroasă care se înalță ca un țurțur din solul peșterilor. [< fr. stalagmite, cf. gr. stalagmos – picătură]. Vezi definitia »
UROCULTÚRĂ s. f. probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. (< fr. uroculture) Vezi definitia »
ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik]. Vezi definitia »
CIANHIDRÓZĂ s. f. transpirație de culoare albastră. (< fr. cyanhidrose) Vezi definitia »