ALOMORFÍSM s. n. alomorfie. (< engl. allomorphism) Vezi definitia »

ORFÍSM s. n. 1. curent religios din Grecia antică care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză. 2. mișcare artistică, parțial influențată de futurismul italian, care, prin folosirea culorilor pure, crea impresia de mișcare și luminozitate, anunțând astfel arta abstractă. (< fr. orphisme) Vezi definitia »

NIETZSCHEANÍSM s.n. Filozofia lui Nietzsche, care proclamă idealul unei morale extrem individualiste, aristocratice și intelectualiste, în care „supraomul” trebuie să suprime mila, altruismul și obligațiile sociale și politice, valoarea supremă fiind desfășurarea „voinței de putere”. [Pron. ni-ce-a-, var. nietzscheism s.n. / cf. fr. nietzschéisme < Nietzsche – filozof german]. Vezi definitia »

PAPÍSM s.n. (Rar) Denumire dată catolicismului de către protestanți. [< fr. papisme]. Vezi definitia »

ZELOTÍSM s.n. 1. Mișcare naționalistă extremistă printre evrei, în antichitate, ai cărei adepți se entuziasmau pentru legea lui Moise și evitau contactul cu cei de alt neam. 2. Exces de zel, fanatism religios. (din fr. zélotisme) Vezi definitia »