ÉDDA s. f. culegere de legende și mituri ale vechilor popoare scandinave. (< germ. Edda) Vezi definitia »

balada lirica Vezi definitia »

RONDÁ, rondéz, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou. Vezi definitia »

dedá (dedáu, dedát), vb. – 1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obișnui, a se familiariza. Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al lat. dedĕre, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX. După Tiktin și Scriban, ar fi formație neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curînd prima opinie. Vezi definitia »

REDÁ vb. tr. 1. a da din nou cuiva un lucru, o situație etc.; a restitui. 2. (fig.) a exprima ceva prin diverse mijloace artistice, a descrie; a reproduce. (după fr. redonner) Vezi definitia »