OFIOLOGÍE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie. Vezi definitia »

ȘOCĂȚÍE, șocății, s. f. (Rar; peior.) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. – Din șoacăț + suf. -ie. Vezi definitia »

CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare]. Vezi definitia »

RETROPROIÉCȚIE, retroproiecții, s. f. Proiecție cinematografică la care aparatul de proiecție se află în spatele unui ecran translucid. ♦ Fig. Proiectare înapoi în timp. – Din fr. rétroprojection. Vezi definitia »

ESTROMANÍE s. f. nimfomanie. (< it. estromania) Vezi definitia »