ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique. Vezi definitia »

ȚIGĂNÁTIC, -Ă, țigănatici, -ce, adj. Ca un țigan, brun, negricios, oacheș. – Țigan + suf. -atic. Vezi definitia »

negrátic, negrátică, adj. (înv.; despre oameni) negricios. Vezi definitia »

ANAEROBIÓTIC, -Ă, anaerobiotici, -ce, adj. Anaerob. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anaérobiotique. Vezi definitia »

CAÚSTIC, -Ă adj. 1. (Despre substanțe) Care distruge țesuturile animale și vegetale. 2. (Fig.) Mușcător, ironic, răutăcios, satiric. // s.n. Substanță care provoacă arsuri și distruge țesuturile animale și vegetale, pe care se aplică pentru a înlătura unele excrescențe (polipi, negi etc.). [Pron. ca-us-. / cf. lat. causticus, fr. caustique, cf. gr. kaustikos – arzător]. Vezi definitia »