ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ. Vezi definitia »

TURCOMERÍT, -Ă, turcomeriți, -te, adj. (Înv.) Partizan al turcilor. ♦ Fig. Despotic. – Ngr. turcomerites. Vezi definitia »

HÂRBUÍT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui. Vezi definitia »

șumenít, șumenítă, șumeníți, șumeníte, adj. (reg.) amețit de băutură; cherchelit, beat. Vezi definitia »

OCOLÍT, -Ă, ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care înconjură. ♦ Fig. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. ◊ Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. – V. ocoli. Vezi definitia »