Definita cuvantului temă
TÉMĂ s.f. 1. Subiect, materie, problemă (principală) care urmează să fie lămurită; ideea fundamentală care se dezvoltă într-o expunere, într-o operă literară etc. ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vieții materiale și spirituale prezente în opera de artă. ♦ Motiv melodic al unei compoziții muzicale, pe care se compun variațiunile. 2. Subiect de compoziție pentru școlari. ♦ Lucrare (scrisă) pregătită de un școlar. 3. (Gram.) Parte a unui cuvânt alcătuită de rădăcină, împreună cu prefixele și sufixele. [Cf. fr. thème, it. tema, lat. thema < gr. thema – subiect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu temă
PREMENEÁLĂ s. f. v. primeneală. Vezi definitia »
BIOGENÉTICĂ s.f. Biogeneză (1). [< fr. biogénétique]. Vezi definitia »
toroápă (-pe), s. f. – 1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea). Vezi definitia »
CANȚONÉTĂ s.f. 1. Poezie lirică italienească, formată din versuri scurte. 2. Mic cântec popular italian; (p. ext.) cântec scurt. 3. (Muz.) Piesă instrumentală polifonică din epoca Renașterii, asemănătoare cântecului popular. [< it. canzonetta]. Vezi definitia »
AEROFRÂNĂ s. f. frână aerodinamică. (după fr. aérofrein) Vezi definitia »