Definita cuvantului temporal
TEMPORÁL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu temporal
VERNÁL, -Ă adj. (Liv.) De primăvară, care ține de primăvară, primăvăratic. ◊ (Astr.) Punct vernal = punct de intersecție al eclipticii cu ecuatorul ceresc, care coincide cu echinocțiul de primăvară. [< fr. vernal, lat. vernalis]. Vezi definitia »
DODECAGONÁL, -Ă, dodecagonali, -e, adj. De dodecagon, privitor la dodecagon, care formează un dodecagon. – Din fr. dodécagonal. Vezi definitia »
TRANSCONTINENTÁL, -Ă adj. care traversează un continent. (< fr. transcontinental) Vezi definitia »
UNIPERSONÁL, -Ă adj. 1. de către, pentru o singură persoană. 2. (despre verbe, forme și construcții verbale) care se folosește numai la persoana a 3-a singular. (< fr. unipersonnel) Vezi definitia »
APSIDÁL, -Ă adj. Referitor la apsidă. [< fr. apsidal]. Vezi definitia »