PÚTTO s. n. (în sculptura și pictura italiană) motivul plastic al copilului Amor; amoraș. ◊ denumire dată figurilor de îngerași care apar frecvent în compozițiile iconografice sau decorative din epoca Renașterii și apoi în baroc. (< it. putto) Vezi definitia »

TERMITO- elem. „termite”. (< fr. termito-, cf. gr. termes, -itis) Vezi definitia »

GHETÓ, ghetouri, s. n. V. ghetou. Vezi definitia »

auto- Prefix care intră în compunerea a numeroși termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adăuga unui cuvînt semnificația „prin sine”. Gr. αύτός „el însuși” direct începînd cu sec. XVII (cu forma înv. avto-) și apoi prin intermediul fr. Cităm în continuare cuvintele care circulă numai în compunere cu auto-: autobuz, s. n.; autocefal, adj.; autocefalie, s. f.; autoclavă, s. f.; autocrat, adj.; autocratic, adj.; autocrație, s. f.; autogen, adj.; autohton, adj.; automat, s. n.; automatic, adj.; automatism, s. n.; autonom, adj.; autonomie, s. f.; autonomist, s. m.; autopsie, s. f.; autotipie, s. f. Vezi definitia »

SCATO- elem. „excrement”. (< fr. scato-, cf. gr. skor, skatos) Vezi definitia »