DISPLAZÍE s. f. dezvoltare anormală a unui țesut sau organ, a unei părți a corpului. (< fr. dysplasie) Vezi definitia »

MEGALOCEFALÍE s.f. Megacefalie. [< fr. mégalocéphalie]. Vezi definitia »

ORTODONTOLOGÍE s.f. (Med.) Disciplină stomatologică având ca obiect studiul anomaliilor dentomaxilare și tratamentul lor. [Gen. -iei. / < fr. orthodontologie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte, logos – știință]. Vezi definitia »

OMONIMÍE, omonimii, s. f. Faptul sau însușirea de a fi omonim (1); situație în care se află două sau mai multe omonime. – Din fr. homonymie. Vezi definitia »

COREGRAFÍE s. f. 1. Arta de a crea dansuri și spectacole de balet. 2. sistem de notare convențională a pașilor și a figurilor de dans. [Var.: coreografíe s. f.] – Din fr. choréographie. Vezi definitia »