CEREMONIALÍSM s.n. Respectare strictă și mărginită a anumitor ceremonialuri (religioase). [Pron. -ni-a-. / < fr. cérémonialisme]. Vezi definitia »

ATONÍSM s.n. Cult monoteist constând în adorarea discului solar, considerat ca aspect vizibil al divinității. [Cf. Aton – soarele la vechii egipteni]. Vezi definitia »

DOCTRINARÍSM s. n. curent politico-ideologic din Franța, fundat sub Restaurație, care preconiza o politică de compromis între absolutism și liberalism. (< fr. doctrinarisme) Vezi definitia »

MINIAUTOTURÍSM s. n. miniautomobil. (< mini¹- + autoturism) Vezi definitia »

EMPIRÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care socotește experiența senzorială ca unica sursă a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. Folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experiență]. Vezi definitia »