Definita cuvantului coromîslă
coromîslă (coromấsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coromîslă
ÓRBOTĂ, orbote, s. f. V. horbotă. Vezi definitia »
ARSÍNĂ s. f. denumire generică a unor compuși organici ai hidrogenului arseniat. (< fr. arsine) Vezi definitia »
PRÍSMĂ s. f. poliedru mărginit de fețe paralele și egale (baze) și cu celelalte în formă de paralelogram. ♦ ~ optică = piesă transparentă (de sticlă) pentru descompunerea sau reflecția luminii într-un spectru. ♦ prin ~ ă = din punct de vedere... (< fr. prisme, gr., lat. prisma) Vezi definitia »
BĂRBIȘOÁRĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Din barbă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
SCIÉNTICĂ s. f. Disciplină care studiază știința ca fenomen social, dezvoltarea și structura acesteia, organizarea, locul și rolul ei în societate; scientologie. [Pr.: sci-en-] – După lat. scientia. Vezi definitia »