Definita cuvantului corupe
corúpe (corúp, corúpt), vb. – 1. A perverti, a deprava. – 2. A face ca o idee, un sentiment etc. să-și piardă puritatea; a deforma, a strica. Lat. corrumpere (sec. XIX), adaptat la conjugarea lui a rupe. – Der. corupt, adj.; corupător, adj.; coruptor, adj., din fr. corrupteur; corupție, s. f., din fr.; coruptibil, adj.; coruptelă, s. f., din lat. corruptela (sec. XIX).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu corupe
pricépe (pricép, pút), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare). Vezi definitia »
CORÚPE vb. III. 1. tr., refl. A (se) abate de la moralitate, de la corectitudine sau de la datorie. 2. tr. A strica, a deforma, a denatura (idei, sentimente, moravuri etc.). [P.i. corúp, perf.s. -rupsei, part. -rupt, var. conrupe vb. III. / cf. it. corrompere, fr. corrompre, lat. corrumpere, după rupe]. Vezi definitia »
vúlpe (-pi), s. f. – 1. Mamifer carnivor sălbatic, de mărimea unui cîine, cu coada stufoasă (Vulpes vulgaris). – 2. Varietate de struguri. – Mr., istr. vulpe. Lat. vŭlpes (Pușcariu 1921; REW 9464), cf. it., gal. volpe, prov. volp, v. fr. goupil, sp. vulpeja. – Der. vulpenie, s. f. (șiretenie); vulpesc, adj. (de vulpe); vulpește, adv. (ca o vulpe; șiret, perfid); vulpoi, s. m. (masculul vulpii); vulpoaică, s. f. (vulpe; oaie cu coada lungă); vulpiu, adj. (roșcat). Vezi definitia »
RECÍPE s. n. (în prescripțiile medicale; abr. rp.) să se respecte întocmai compoziția farmaceutică și dozele specificate! (< lat. recipe) Vezi definitia »
HÚLPE, hulpi, s. f. V. vulpe. Vezi definitia »