INTUÍ vb. IV. tr. A înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iască, ger. -ind. / < intuiție]. Vezi definitia »

cinuí, cinuiésc, vb. IV (înv.) a îngriji, a ordona, a potrivi, a rândui. Vezi definitia »

șurguluí, șurguluiésc, vb. IV (reg.) a năzui, a râvni. Vezi definitia »

vărzui, vărzuiesc v. r. (tox.) a fi consumator înrăit de narcotice, a se droga excesiv. Vezi definitia »

încujluí (-uiésc, -ít), vb. refl. – A vorbi, a avea legături de dragoste. Mag. gúzslik „a încurca” (Drăganu, Dacor., VI, 293). În Trans. Vezi definitia »