potáș s. m. – Potasă, carbonat de potasiu. Germ. Pottasche. Înv., introdus în sec. XVIII, cînd se exportau mari cantități în Anglia și Olanda, sub formă de cenușă de stejar. Este dubletul lui potasă, s. f. din fr. potasse și al lui potasiu, s. m., din fr. potassium. Vezi definitia »

BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț. Vezi definitia »

MLĂȘTINÍȘ, mlăstinișuri, s. n. (Rar) Teren mlăștinos. – Mlaștină + suf. -iș. Vezi definitia »

BENÍȘ s. n. v. biniș. Vezi definitia »

CHELEȘ, cheleși, adj. m. (Înv.) Chel. – Tc. keleș. Vezi definitia »