Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
CARPOLOGÍE s. f. Parte a botanicii care se ocupă cu studiul fructelor. – Din fr. carpologie. Vezi definitia »
DACTILOFAZÍE s.f. Dactilologie. [Gen. -iei. / < fr. dactylophasie, cf. gr. daktylos – deget, phasis – cuvânt]. Vezi definitia »
CALOMNÍE s.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bârfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia]. Vezi definitia »
IOFOBÍE s.f. Teama patologică de a fi otrăvit. [< fr. iophobie]. Vezi definitia »
FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur1, făurar1. [Pr.: -bru-a-. – Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius. Vezi definitia »