Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
COLEDOCOTOMÍE s. f. incizie a canalului coledoc pentru extragerea de calculi biliari. (< fr. cholédochotomie) Vezi definitia »
CUȘCÁIE, cușcăi, s. f. Instalație simplă (în formă de jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte. – Et. nec. Cf. cușcă. Vezi definitia »
MÍSIE s. f. v. misiune. Vezi definitia »
HIPERERGÍE s. f. hipersensibilitate alergică. (< fr. hyperergie) Vezi definitia »
PIOFAGÍE s. f. deglutiție de puroi din cavitatea bucală sau din căile respiratorii. (< fr. pyophagie) Vezi definitia »