Definita cuvantului coșcov
cóșcov (-vă), adj. – 1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coșcov
BULGAKOV, Mihail Afanasievici (1891-1940), scriitor rus. Operă evocatoare a războilui civil (romanul „Garda albă”; piesele de teatru „Zilele Turbinilor”, „Fuga”). Capodopera sa, romanul „Maestrul și Margareta” se remarcă prin întrepătrunderea planului realist cu cel fantastic-imaginar. Vezi definitia »
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ. Vezi definitia »
Korsakov! interj. (intl.) folosită de complicele unui infractor pentru a-i semnala acestuia că este gata să schimbe vorba după ce i s-a transmis mesajul codificat „schimschi”. Vezi definitia »
a avea un morcov / morcovi expr. 1. a-i fi frică. 2. a avea emoții. 3. a fi supărat. Vezi definitia »
mov2 s. n., (nuanțe) pl. móvuri Vezi definitia »