Definita cuvantului adverbializa
adverbializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 adverbializeáză

Sursa: DOOM 2
Cuvinte ce rimeaza cu adverbializa
PLASTICIZÁ vb. tr. 1. a face un material să devină plastic. 2. a exprima (ceva) prin imagini plastice, expresive, evocatoare. (< plastic + -iza) Vezi definitia »
dăbălăzá (-zéz, -át), vb.1. (Refl., Trans) A se bosumfla. – 2. A slăbi, a da drumul. – 3. A extenua, a obosi, a epuiza. – Var. dălăbăză, dăbăla, dăbila, dăula, de(h)ula, decula. Origine expresivă. Primul sens indică prezența sl. lobŭza „buză”; dar tratamentul var. se explică numai printr-o interpretare expresivă (cf. Candrea, Scriban). După Cihac, II, 89, din sl. debĕlati, dificil din punct de vedere semantic. Philippide, Principii, 140, interpretează pe dăbălăzat ca deszălăba. REW 2941 (după Pușcariu) îl explică pe dăula prin lat. debilis; și Cihac, II, 93, interpretează var. trans. decula prin pol. kulawić „a șchiopăta”. Der. dăbălat, adj. (despre buze sau urechi; căzut; supărat; îmbufnat); dabilă (var. dabulă, dabălă), s. f. (gloabă, mîrțoagă; dare, bir; femeie rotofeie, durdulie), pentru a cărui evoluție semantică cf. gloabă; dăbilar, s. m. (perceptor, strîngător de dări). După Candrea și Scriban, dabilă s-ar explica prin mag. debella „femeie înaltă”. Graur, BL, II, 145, pleacă de la țig. dabul- „futuere”, și în BL, IV, 77, de la tc. dabul „femeie grasă”; ipoteză puțin probabilă, deoarece cuvîntul circulă numai în Mold. și Trans., unde împrumuturile din tc. sînt rare, și fiindcă nu ține seama de celelalte sensuri ale cuvîntului rom. Vezi definitia »
MINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral. II. tr. 1. a modifica apa prin descompunerea substanțelor minerale. 2. a da aspect de mineral. (< fr. minéraliser) Vezi definitia »
POTENȚIALIZÁ vb. I. tr. A face să crească acțiunea unui medicament prin altul care este lipsit de acțiunea respectivă. [Pron. -ți-a-. / < fr. potentialiser]. Vezi definitia »
SUBTILIZÁ vb. I. 1. tr. A face subtil, fin, pătrunzător. 2. intr. A folosi subtilități, a avea mult rafinament. 3. tr. (Argotic) A face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. [< fr. subtiliser]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z