STRÓFĂ s.f. (În tragedia greacă antică) Partea cântată de cor în timp ce se deplasa de la stânga la dreapta scenei. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei poezii (lirice), formată din mai multe versuri. [< gr. strophe, cf. it. strofa, fr. strophe]. Vezi definitia »

DIAGRÁMĂ, diagrame, s. f. Reprezentare grafică schematică a unui fenomen, a unui obiect, a amplasării locurilor dintr-o sală de spectacole, din vagoane etc. ♦ Linie lăsată pe o hârtie de un aparat înregistrator, care reprezintă modul de desfășurare a unor fenomene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagramme. Vezi definitia »

METALÍMBĂ, metalimbi, s. f. Totalitatea enunțurilor despre o anumită limbă (naturală sau formalizată) supusă analizei; metalimbaj. – Meta- + limbă (după fr. métalangue). Vezi definitia »

FĂRẤMĂ, fărâme, s. f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii și) fărâme = a (se) sfărâma. – Cf. alb. thërrime. Vezi definitia »

VÉNĂ s. f. 1. vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (fig.) noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. (< fr. veine, lat. vena) Vezi definitia »