OFÍTIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparține ofitului. ◊ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziția neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique]. Vezi definitia »

SCHIZOFRÉNIC, -Ă, schizofrenici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) care este bolnav de schizofrenie. – Din fr. schizophrénique. Vezi definitia »

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus. ohotnik. Vezi definitia »

ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. Vezi definitia »

ANTIASTMÁTIC, -Ă, antiastmatici, -ce, adj., s. n. (Medicament) folosit împotriva astmei. [Pr.: -ti-ast-] – Din fr. antiasthmatique. Vezi definitia »