ÁRMĂ, arme, s. f. 1. Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește la atac sau la apărare. ◊ Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă. Armă automată = armă de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedându-se neîntrerupt cât timp se apasă pe trăgaci. Armă albă = armă de oțel, cu vârf ascuțit și margini tăioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a începe o luptă, un război. A depune armele = a se preda, a se declara învins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armată specializată și dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens. 2. Fig. Mijloc de luptă (pe tărâm ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a învinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma. Vezi definitia »

a face poștă expr. a comite un viol în grup; a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie. Vezi definitia »

LUBRIFIÁNȚĂ s. f. Însușire a unui material de a putea fi întrebuințat ca lubrifiant. [Pr.: -fi-an-] – Lubrifi[ant] + suf. -anță. Vezi definitia »

castană, castane s.f. lovitură dată în creștet cu articulațiile oaselor metacarpiene. Vezi definitia »

INEXPERIÉNȚĂ s. f. lipsă de experiență. (< fr. inexpérience, lat. inexperientia) Vezi definitia »