balcón (balcoáne), s. n. – Platformă pe peretele exterior al unei clădiri. – Mr. balcone. Fr. balcon, it. balcone (› mr., cf. Ruffini 105). Vezi definitia »

BUBÓN s. n. adenită în regiunea inghinală și axilară. (< fr. bubon) Vezi definitia »

ANCHILOBLEFARÓN s.n. Aderență completă a pleoapelor globului ocular. [< fr. ankyloblépharon, cf. gr. ankylos – încovoiat, blepharon – pleoapă]. Vezi definitia »

COLÓN¹, coloni, s. m. 1. (În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi. 2. (Înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus. Vezi definitia »

SLAVÓN, -Ă, slavoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv.) Slav (1). 2. Adj. Care aparține slavilor (1), referitor la slavi; slav (2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat, f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din fr. slavon. Vezi definitia »