MĂRTURÍE, mărturii, s. f. 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile. ♦ Spec. Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Mărturie minicinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe. ◊ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinței. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie. Vezi definitia »

valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile Vezi definitia »

PARACOLÍE s. f. tulburare a secreției biliare datorită unei acțiuni reflexe asupra nervilor secretori. (< fr. paracholie) Vezi definitia »

IMBLOCÁȚIE s. f. mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperire cu pământ și cu pietre în mijlocul unui câmp. (< fr. imblocation) Vezi definitia »

MEGALHEPATÍE s. f. mărire a ficatului cauzată de o boală, de un efort deosebit al inimii etc. (< fr. mégalhépatie) Vezi definitia »