PUPÍTRU s.n. 1. Masă cu suprafața înclinată, pe care se poate scrie, citi etc. ♦ Cutie cu capac înclinat, care se așază pe o catedră, pe o masă etc. spre a fi folosită la scris și citit. 2. Suport pentru note de care se servesc muzicanții. [< fr. pupitre, cf. lat. pulpitum – estradă]. Vezi definitia »

SECHÉSTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ măsură excepțională de administrare forțată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant față de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ◊ reținere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluționarea acestuia. 2. fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. ◊ țesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum) Vezi definitia »

FLEXOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea rezistenței la îndoire a unor materiale. (< rus. fleksometr) Vezi definitia »

RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (despre plante) care crește pe stânci. 2. (despre desene, picturi etc.) executat pe pereții peșterilor sau pe stânci. ◊ (despre locuințe, temple, morminte etc.) săpat în stâncă, amenajat în grote. (< fr. rupestre) Vezi definitia »

RUGOZIMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea rugozității. [< fr. rugosimètre]. Vezi definitia »