Definita cuvantului tiară
TIÁRĂ s.f. (Ist.) Acoperământ de cap purtat de regii vechilor perși, ai parților și ai altor popoare din Asia. ♦ Mitră papală formată din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tiară
șlícă s.f. (reg.) șapcă. Vezi definitia »
EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. Vezi definitia »
STÁNȚĂ2 s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ♦ (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [Cf. fr. stance, it. stanza]. Vezi definitia »
ȘINDRÍLĂ, șindrile, s. f. (Adesea cu sens colectiv) Scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor; șiță, șindră. [Pl. și: șindrili. – Var.: (reg.) șindílă s. f.] – Din magh. zsindely, germ. Schindel. Vezi definitia »
BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală. Vezi definitia »