Definita cuvantului tic
TIC s.n. Mișcare convulsivă și repetată rezultată din contractarea involuntară a unor mușchi; deprindere, mai mult sau mai puțin ridicolă, pe care o capătă cineva în mod inconștient. [< fr. tic].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tic
ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique. Vezi definitia »
TRANSASIÁTIC, -Ă adj. Care traversează Asia. [< trans- + asiatic]. Vezi definitia »
NEANTAGÓNIC, -Ă, neantagonici, -ce, adj. Neantagonist. [Pr.: ne-an-] – Ne- + antagonic. Vezi definitia »
punct nevralgic / nostalgic expr. (er., livr.) vulvă. Vezi definitia »
SMÉCTIC, -Ă adj. (despre substanțe) care are proprietatea de a scoate grăsimile. (< fr. smectique) Vezi definitia »